Dominus

HELL YEAHHHH!

2011-12-31T15:01:00.000+02:00

Insomnie...

2011-12-29T03:35:00.001+02:00

Somnule, nu fii strain, mai treci si pe la mine!

De (ne)voie buna si silit de circumstante

2011-11-20T15:35:00.001+02:00

Da! Azi, gandindu-ma la sinonime pentru puternic si amarui, mi-am amintit de 2 melodii interesante pe care vreau sa le şeruiesc cu cine se mai uita p'aici.
Atentie!
Cine se gandeste la prostii, e cel mai mare pervers gras si indesat, cu chilotii murdari si cu degete transpirate care se pot asemana foarte usor cu niste carnaciori!
Bebeluselor, dans!

Melodia 1: Rio Negro e Solimões Pula Boi Pula Cavalo

Melodia 2: Rio Negro & Solimões - Muia larga

http://www.trilulilu.ro/balaceancanet/acc2e4424c169b

Portugheza asta...

...

2011-11-04T16:52:00.001+02:00

Nehotarare

Imi voi ucide timpul si visurile, deci.

Cirpi-voi pe ntuneric mantaua vietii mele.

Drept multumire sti-voi ca cerurile reci

Vor strecura prin gauri lumina unei stele.

Sa las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur?

Invesmantat domneste, sa trec cu giulgiul rupt;

Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur

Si tatuat cu fulger, sa nu-nving? sa nu lupt?

Sa bat noroiul vremii, cu ochii-nchisi. Hlamida

Sa-mi scoata-n drum nerozii, rinjiti, din circiumi beti.

Ca fluturii, ce rabda sa-i poarte-n praf omida,

Sa rabd si eu in mine, povara, doua vieti?

Un om, trudit si acela, imi va deschide miine

Mormintul pomenirii cu mina-i preacurata,

Ca sa ma fringa-n soare, schimbat prin moarte-n piine,

Si fratilor din urma, soptind sa ma imparta.

Dar ziua care trece si ma raneste-n treacat,

Imi umileste cirja si-mi incovoaie crinii,

Si inima urmeaza s-atirne ca un lacat

Cu cheile pierdute, la portile luminii.

De ce nu pot sa nu stiu, de ce nu pot sa n-aud

In ce sta rostul zilei si pretul de a ti-o trece?

Deschide-mi-te, suflet, prin sapte ochi de flaut,

Si cintecul si viata si moartea sa le-nece.

Tudor Arghezi

2011-11-01T23:33:00.000+02:00

O ceaţă

Dincolo de cuvinte – e o ceaţă

în care uneori mă cufund.

Acolo, doar cu mine mă-n frunt,

cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.

Ca nişte păsări pierdute în nori,

cuvintele zboară uneori departe de mine.

E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,

şi aştept marii, negrii tăi nori.

Întinde doar mâna, şi mă găseşti.

Întinde doar mâna, fără cuvinte.

Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,

dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.

Mihu Dragomir

O zi frumoasa!

2011-10-28T14:48:00.003+03:00

PS: Numai impreuna cu Saptamana Financiara! :P

Iti multumesc...

2011-09-27T23:51:00.000+03:00

Iti multumesc ca ai aparut in viata mea cand credeam ca totul e pierdut...iti multumesc ca m-ai ascultat...iti multumesc ca m-ai facut sa visez frumos...iti multumesc ca mi-ai redat increderea in mine...iti multumesc ca existi...si bineinteles iti multumesc pentru barcuta :)

Poate...!

2011-09-18T22:06:00.003+03:00

Demult m-am inecat in intunericul din tine
Ce m-a cuprins ca un val de iubire
Si negrul noptii imi lumina calea
Spre inima ta….

M-am pierdut printre cuvintele tale de gheata
Am devenit o umbra a indiferentei
Dragostea din tine imi zambea cu lacrimi de foc
In prapastia din inima ta mi-ai pastrat un loc

Un vis a ofilit nepasarea din tine
Ce mi-a frant sufletul in mii de regrete
Voi ineca amintirile si gandul ca m-ai iubit
Ratacind speranta ca inca existi …

Pentru cea de la inceput…

2011-08-01T11:53:00.002+03:00

Am pornit agale, spre seara, pe aleea amintirilor din Cismigiu, pe cea cu intrarea de langa liceul Lazar. Prima a fost Noiembrie… era prafuita de anii ce-au trecut, de grijile citadine, de oamenii nepasatori…m-am aplecat sa o ridic, am sarutat-o si am bagat-o in buzunar. A doua era sa trec pe langa ea, m-am oprit si ne-am zambit ca odinioara, ochii ei de jad scanteiau, am luat-o si am pus-o langa inima jurand ca n-o voi pierde niciodata. Am zabovit asa in parul ei de cafea, o ora sau doua, apoi…apoi ne-am sarutat cu buzele sufletelor, ne-am imbratisat formand osmoza cosmica de inceput, o singura substanta numita…NOI…ne-am trezit in abstract dansand valsul iubirii pure, neintinate, intr-o lume de nepatruns…de nedescris…
Mi-am asezat capul pe pieptul ei dar se intuneca, un negru apasator a pus stapanire pe parc, n-o mai vedeam…n-o mai simteam…
…si totusi, uneori spre seara, voi porni agale pe aleea amintirilor din Cismigiu, pe cea cu intrarea de langa liceul Lazar…

2010-05-30T12:23:00.001+03:00

Ex Oblivione

When the last days were upon me, and the ugly trifles of existence began to drive me to madness like the small drops of water that torturers let fall ceaselessly upon one spot of their victims body, I loved the irradiate refuge of sleep. In my dreams I found a little of the beauty I had vainly sought in life, and wandered through old gardens and enchanted woods.

Once when the wind was soft and scented I heard the south calling, and sailed endlessly and languorously under strange stars.

Once when the gentle rain fell I glided in a barge down a sunless stream under the earth till I reached another world of purple twilight, iridescent arbours, and undying roses.

And once I walked through a golden valley that led to shadowy groves and ruins, and ended in a mighty wall green with antique vines, and pierced by a little gate of bronze.

Many times I walked through that valley, and longer and longer would I pause in the spectral half-light where the giant trees squirmed and twisted grotesquely, and the grey ground stretched damply from trunk to trunk, sometimes disclosing the mould-stained stones of buried temples. And always the goal of my fancies was the mighty vine-grown wall with the little gate of bronze therein.

After awhile, as the days of waking became less and less bearable from their greyness and sameness, I would often drift in opiate peace through the valley and the shadowy groves, and wonder how I might seize them for my eternal dwelling-place, so that I need no more crawl back to a dull world stript of interest and new colours. And as I looked upon the little gate in the mighty wall, I felt that beyond it lay a dream-country from which, once it was entered, there would be no return.

So each night in sleep I strove to find the hidden latch of the gate in the ivied antique wall, though it was exceedingly well hidden. And I would tell myself that the realm beyond the wall was not more lasting merely, but more lovely and radiant as well.

Then one night in the dream-city of Zakarion I found a yellowed papyrus filled with the thoughts of dream-sages who dwelt of old in that city, and who were too wise ever to be born in the waking world. Therein were written many things concerning the world of dream, and among them was lore of a golden valley and a sacred grove with temples, and a high wall pierced by a little bronze gate. When I saw this lore, I knew that it touched on the scenes I had haunted, and I therefore read long in the yellowed papyrus.

Some of the dream-sages wrote gorgeously of the wonders beyond the irrepassable gate, but others told of horror and disappointment. I knew not which to believe, yet longed more and more to cross forever into the unknown land; for doubt and secrecy are the lure of lures, and no new horror can be more terrible than the daily torture of the commonplace. So when I learned of the drug which would unlock the gate and drive me through, I resolved to take it when next I awaked.

Last night I swallowed the drug and floated dreamily into the golden valley and the shadowy groves; and when I came this time to the antique wall, I saw that the small gate of bronze was ajar. From beyond came a glow that weirdly lit the giant twisted trees and the tops of the buried temples, and I drifted on songfully, expectant of the glories of the land from whence I should never return.

But as the gate swung wider and the sorcery of the drug and the dream pushed me through, I knew that all sights and glories were at an end; for in that new realm was neither land nor sea, but only the white void of unpeopled and illimitable space. So, happier than I had ever dared hope to be, I dissolved again into that native infinity of crystal oblivion from which the daemon Life had called me for one brief and desolate hour.

H.P. Lovecraft

Airbag

2010-04-06T21:33:00.006+03:00

O formatie din Norvegia de care eu am auzit in anul 2006, in principal pentru ca faceau cover-uri dupa Pink Floyd, mai precis chitaristul incerca sa reproduca sound-ul marca David Gilmour (are si un sait dedicat lui David Gilmour si echipamentelor folosite de el, un ghid complet- www.gilmourish.com- daca sunteti interesati), ceea ce eu cred ca i-a si reusit, acum au iesit cu material propriu cu influenta masiva Pink Floyd, oricum suna foarte bine, perfect pentru putina relaxare acustica. Enjoy!

Invocatie

2010-02-28T21:43:00.008+02:00

Dragi cititori si cititoare, navigatori ai marelui ocean www, soparle, viermi, sobolincozauri si alte lighioane, ma aflu la un moment in viata foarte dificil si sunt dispus sa apelez la orice metoda existenta si inventata de mintea bolnava a fiintei numite stiintific "homo sapiens". Ca s-o scurtez, vreau sa fac pact cu diavolul! DA, ati citit bine (motivul nu-i nevoie sa-l mentionez, poate unii dintre voi il cunoasteti). Deci, daca ma aude sau poate foloseste si el marea "panza" si citeste acest post, sa raspunda, sa dea un semn pe mail sau messenger sau sa se materializeze noaptea dupa perdea in dormitorul subsemnatului cu contractul ala faimos de jdemii de pagini scrise cu font de 1 sau mai chiar mai liliputan (nu-i nevoie sa-l citesc), ca sa-l semnez.
Asa ca in textul de mai jos ii voi invoca toate numele pe care le-am gasit din mai mlte mitologii:

Satana, Lucifer, Belial, Levithan, Abaddon, Adramelech, Ahpuch, Ahriman, Apollyon, Asmodeus, Azazel, Balaam, Baphomet, Beelzebub, Behemoth, Beherit, Bilé, Chemosh, Cimeries, Dagon, Damball, Demogorgon, Diabolus, Euronymous, Haborym, Loki, Mantus, Marduk, Mastema, Mephistopheles, Mictian, Milcom, Naamah, O-Yama, Pluto, Pwcca, Rimmon, Saitan, Sammael, Samnu, Sedit, Set, Shaitan, Supay, Tchort, Tezcatlipoca, Tunrida, Typhon, Yen-lo-Wang - te invoc sa te arati sa-ti vand sufletul de muritor!!!

2010-02-25T21:06:00.007+02:00

Negru

Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...

Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega -
Parfum de pene arse, şi ploua...
Negru, numai noian de negru...


George Bacovia

Ganduri negre si angoase

2010-02-23T20:08:00.003+02:00

Joe Satriani Always with me, always with you

2010-01-12T22:48:00.005+02:00

Un virtuos al chitarii
No words, just music

Sweet tears

2009-06-14T20:22:00.005+03:00

Sweet Tears

In each others arms
We cried together
And your tears tasted sweet

All is not lost
And never to be forgotten

Like a shiver down my spine
The lonely nights keep falling
And I still want you

All is not lost
And never to be forgotten

She's passed away but dreaming
Her soul's awake and screaming
The weeping willow is weeping
And beneath our hearts...
... all joy is sleeping
Our bliss is carried away... sweet tears

Duet Fred Astaire si Gene Kelly

2009-03-19T03:08:00.001+02:00

Parodie animata Mircea Badea - In Gura Presei

2009-03-14T00:19:00.002+02:00

Rondel

2009-03-11T23:07:00.004+02:00

Rondelul Lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-un cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

Leonid Dimov