Din ciclul "De vorba cu mine"

vineri, noiembrie 04, 2011 |

Nascocit de Dominus |

Nehotarare

Imi voi ucide timpul si visurile, deci.

Cirpi-voi pe ntuneric mantaua vietii mele.

Drept multumire sti-voi ca cerurile reci

Vor strecura prin gauri lumina unei stele.

Sa las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur?

Invesmantat domneste, sa trec cu giulgiul rupt;

Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur

Si tatuat cu fulger, sa nu-nving? sa nu lupt?

Sa bat noroiul vremii, cu ochii-nchisi. Hlamida

Sa-mi scoata-n drum nerozii, rinjiti, din circiumi beti.

Ca fluturii, ce rabda sa-i poarte-n praf omida,

Sa rabd si eu in mine, povara, doua vieti?

Un om, trudit si acela, imi va deschide miine

Mormintul pomenirii cu mina-i preacurata,

Ca sa ma fringa-n soare, schimbat prin moarte-n piine,

Si fratilor din urma, soptind sa ma imparta.

Dar ziua care trece si ma raneste-n treacat,

Imi umileste cirja si-mi incovoaie crinii,

Si inima urmeaza s-atirne ca un lacat

Cu cheile pierdute, la portile luminii.

De ce nu pot sa nu stiu, de ce nu pot sa n-aud

In ce sta rostul zilei si pretul de a ti-o trece?

Deschide-mi-te, suflet, prin sapte ochi de flaut,

Si cintecul si viata si moartea sa le-nece.

Tudor Arghezi

Dominus