Rondelul Lumânărilor
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.
Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-un cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.
Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.
Leonid Dimov
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Din ograda vecinului
Mai arunc un ochi si pe aici
-
-
-
De ziua meaCu 1 zi în urmă
-
Poate că ar trebui să încep să scriu…Cu 7 luni în urmă
-
Despre mine
Link-uri interesante
Dominus. Un produs Blogger.


0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu